Viitoarea Constituţie: pentru început, o dezbatere jurnalistică
Jurnalul Cotidianul găzduieşte o dezbatere informală pe tema unui aspect foarte important al oricărui sistem constituţional. Invitati: scriitorul Ioan T. Morar şi profesorul de drept constituţional Ioan Stanomir, preşedinte al noii comisii înfiinţate la Cotroceni pentru a analiza sistemul constituţional actual.
Cei doi exprimă păreri pro şi contra privind obligativitatea prezenţei la vot, o idee nouă în contextul democraţiei „originale” româneşti. E adevărat că argumentaţia e uşor simplistă, dar bănuiesc că nu s-a dorit ieşirea din cadrul strict jurnalistic al demersului. Cu toate acestea, doresc să profit de această ocazie pentru a face câteva precizări.
Ioan T. Morar dă exemplul Greciei, unde votul este, într-adevăr, obligatoriu. Nu există o sancţiune propriu-zisă dar, potrivit Wikipedia, cei care nu participă la scrutin au dificultăţi în a obţine un paşaport sau un permis de conducere. Aceeaşi sursă arată alte exemple de state în care votul este obligatoriu: Australia, un land austriac, Belgia, Italia, Luxemburg şi Bolivia. La Documentation française prezintă, pe unul din siturile de Internet pe care le administrează, un material dedicat votului obligatoriu şi care conţine şi alte exemple: un canton elveţian, Costa Rica, Brazilia. Articolul conţine o analiză foarte interesantă a sistemului, asupra căruia voi reveni într-un material ulterior.
Argumentele Belgiei, de exemplu (sursa: Wikipedia), sunt legate de dorinţa de a oferi claselor sărace posibilitatea de a vota. Ar fi interesant să intrăm în detaliile acestor argumente pentru a vedea ce motivaţie şi care experienţă s-ar potrivi mai bine situaţiei actuale din România. Fireşte, cel puţin la prima vedere, argumentul României ar fi, după cum spune Ioan T. Morar, necesitatea de a obţine o mai corectă reprezentare a opţiunilor politice în structurile de conducere ale ţării.
Ioan Stanomir este de părere că perspectiva unei sancţiuni pentru neparticiparea la vot ar fi excesivă. Cu toate acestea, în majoritatea ţărilor enumerate mai sus, există sancţiuni pecuniare destul de severe. Bineînţeles, acestea sunt dificil de pus în practică în România deoarece autorităţile ar fi copleşite de numărul mare de dosare pe care ar trebui să le instrumenteze. O soluţie mai simplă ar fi să se aplice o recompensă, şi nu o sancţiune. Spre exemplu, după modelul celor 2 procente din impozit care se pot „rupe” în beneficiul asociaţiilor şi fundaţiilor, să existe un procentaj nu prea mare, dar oricum semnificativ pentru bugetul unei familii medii, care să poată fi dedus din impozit în beneficiul celor care s-au prezentat la vot.
Un alt argument al profesorului Stanomir este dreptul cetăţeanului cu drept de vot de a se abţine, considerând astfel în mod liber că niciun partid sau nicio doctrină nu îi reprezintă opinia. Acest argument este uşor de contrat, întrucât există posibilitatea de a anula buletinul de vot în cabină, astfel societatea având o imagine mult mai clară asupra votului-protest.
Instituirea unui astfel de sistem ar trebui însoţită de o serie de garanţii: pe de o parte, ar trebui reglementate cazurile în care o persoană are dreptul să nu se prezinte la vot; pe de altă parte, ar trebui implementate mijloace alternative de exprimare a votului, cum este votul prin corespondenţă.
În concluzie, este un subiect asupra căruia merită să continuăm discuţia. Ce se ştie clar deocamdată este că avem nevoie de o schimbare.
August 25th, 2008 at 11:44 am
Personal consider ca doar o singura sanctiune s-ar potrivi romanilor loviti de lene in ziua votarii: sa fie avertizati ca in legislatura urmatoare orice cerere adresata organismelor alese - Parlament, Presedinte, Primar, Presedinte de consiliu judetean, consiliu local ( nu guvern, prefectura etc) - sa fie insotite de dovada ca s-au prezentat la vot (nu ca au votat un anume partid!). Pentru cei care n-au votat, sa li se aplice pe loc o amenda semnificativa, care sa intre in bugetul Autoritatii Electorale sau al primariilor, in functie de locul unde se adreseaza. Sanctiunea sa fie valabila pentru toata legislatura, fie ca este locala , fie ca este centrala.
Cat priveste dreptul si libertatea de-a se prezenta sau nu la vot, ele nu pot fi confundate cu dreptul si libertatea de-a te duce la biserica. Ca cetatean , ai obligatia de a contribui, dupa fortele tale, la bunul mers al comunitatii. Si prima dintre aceste obligatii este sa alegi, democratic, pe cei care vor conduce comunitatea respectiva timp de 4 ani…
August 25th, 2008 at 12:13 pm
Mi se pare mai nimerit votul pe lista de partid, cu CONDITIA respectarii prevederilor art.16 din Constitutie. Daca egalitatea candidatilor in fata legii electorale ar fi fost respectata, jumatate din parlamentele post-decembriste ar fi fost ocupate de independenti…Dar atat de ticaloase sunt legile electorale, care discrimineaza pe independenti, favorizand pe politruci, incat, un independent, daca nu e sustinut de un partid - cazul Iorgovan, la Caras -, nu are nci o sansa! Discriminarea este atat de mare, ca te apuca turbarea…In anul 2000, in Consiliul General al Buc., ultimii 3 consilieri au intrat cu numai 35-60 de voturi, in timp ce Rica Raducanu, de pilda, a cazut cu 6.800 voturi.
Daca art.16 s-ar respecta, votul uninominal n-ar mai fi necesar, pentru ca cei buni vor iesi singuri, si pe meritele lor, in fata…Nu intru in amanunte, dar m-ar interesa opiniile dv. Cum ma intereseaza proiectul Constitutiei pe care il propuneti Tarii si ce filosofie va anima demersul…Inainte de a incheia, indraznesc sa va intreb: chiar exista dorinta si vointa ca mizerabila constitutie de azi, sa capete forma, continutul si conciziunea unei legi supreme, de felul celei germane sau americane? Daca da, de ce ati dotat comisia cu 15-20 de presedinti de onoare si nu stiu cati membri de rand, trebuie sa fie cateva sute…Va ghidati, cumva, dupa principiul napoleonian - daca vrei sa faci ceva numeste un om priceput; daca vrei sa te faci ca faci, numeste o comisie plina de savanti…
August 25th, 2008 at 10:46 pm
Banuiesc ca prima intrebare imi este adresata, pentru celelalte sa speram ca domnii in cauza vor arunca o privire si vor raspunde
Cu actuala clasa politica, nu cred ca se doreste o constitutie cu adevarat eficienta. Se doreste cite o cirpeala, pe ici pe colo, care sa convina unuia sau altuia, la pachet cu cite o modificare “majora” care sa determne lumea sa fie de acord.
Sper insa ca peste vreo zece ani sa fie mai multi oameni interesati in eficienta si corectitudine decit in ziua de azi. Acesta este un proces de durata, constiintele se trezesc sau se formeaza cu timpul, si eu personal asta imi doresc. Un articol bine scris este o piesa de domino in plus in acest montaj. Din fericire, exista din ce in ce mai multe persoane dispuse sa “monteze” astfel de piese de domino.
Va multumesc pentru comentarii.
August 26th, 2008 at 5:06 pm
Admin, nu fi pesimist. Daca jurnalistii ar fi interesati in realizarea unei constitutii care sa reprezinte chintesenta noastra spirituala in materie juridica, fiecare ziar ar deschide o rubrica, pe prima pagina, in care sa fie dezbatut si pitrocit fiecare principiu constitutional, si fiecare articol, cu toate reverberatiile lor asupra legislatiei, guvernarii si justitiei.
Pot demonstra cu textul pe masa ca 3 sferuturi din Constitutia Romaniei este in asa fel gandita si redactata, incat sa reflecte, cat mai riguros, “chipul” si interesele celor care i-au dat viata, si anume: de loc regretatul Iorgovan si mereu tanarul Ion Iliescu. Mi-e teama, insa, ca jurnalistii, ca si politicienii, prefera o constitutie redactata in stilul confuz si ambiguu, favorabila pescuitului in ape tulburi. Haideti sa discutam impreuna, atat cat ne vom pricepe. Va avertizez ca nu sunt jurist, dar cunosc (relativ) bine Constitutia…
August 26th, 2008 at 5:11 pm
Cer scuze pentru eroarea impardonabila din prima postare de ieri: Comisia are un numar rezonabil de membri, si-i doresc succes!
August 26th, 2008 at 11:12 pm
Fireste ca reflecta ideologia puternicilor vremii, care au cautat o cale “democratica” de a-si consolida si perpetua puterea. Au si folosit, de altfel, ca model o constitutie in care executivul are puteri extrem de mari (ma refer la Constitutia Frantei), dar pina si acest model a fost pervertit pina nu s-a mai inteles nimic… de aici conflictele actuale intre cele doua “capete” ale executivului” si intre cele trei “puteri” in stat. Suntem departe de modelul american de “control si echilibru” intre puteri. Bine, si acest ultim model a coexistat cu perioade de incalcari flagrante ale drepturilor civice, justificate cu un oarece cinism de judecatorii Curtii Supreme (de exemplu doctrina “separati dar egali” care justifica discriminarea persoanelor de culoare), astfel incit eu ramin la concluzia mea ca trebuie sa mai treaca ceva timp pina se vor aseza lucrurile. Indiferent de forma in care turnam bronzul, daca aliajul e prost se crapa la prima utilizare…
August 30th, 2008 at 11:34 am
*** am reconstituit comentariul pt ca l-am sters din greseala. admin ***
Constitutia noastra e plina de ambiguitati, intentionat introduse, precum si de prevederi de-a dreptul iresponsabile, cum este libertatea Curtii Constitutionale de-a hotari orice, inclusiv de-a declara statul roman ca fiind neconstitutional, daca cineva o sesiseaza! (Exagerez, evident, dar, totusi, hotararile ei NU POT fi cenzurate de nimeni. Ba, mai mult, un text constitutional, art.147.2, stipuleaza o enormitate supra constitutionala:”In cazurile de neconstitutionalitate care privesc legile, inainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat sa REEXAMINEZE dispozitiile respective pentru punerea lor de acord cu DECIZIA Curtii Constitutionale.” Deci, legile aprobate de Parlament, asupra carora a fost sesizata Curtea, NU TREBUIE puse in acord cu prevederile Constitutiei, ci cu decizia plenului CC! Ceea ce este absurd, pentru ca peste Constitutie nu se poate trece.)
August 30th, 2008 at 11:46 am
Una din modificarile, salutate la vremea respectiva, pe care le aducea adunarea noastra constituanta raportat la modelul francez era exact aceasta Curte Constitutionala capabila sa intoarca o lege in limitele constitutionale daca se facea vreun abuz.
Ceea ce multi nu au prevazut (dar sunt sigur ca autorii textului constitutional au avut in vedere) este faptul ca astfel se ajunge ca o mina de oameni numiti pe criterii politice (ponderea cea mai mare avind-o seful statului care, de obicei, controleaza si majoritatea parlamentara, cel putin asa a fost in cazul lui Ion Iliescu) sa controleze deciziile intregului Parlament, organ ales. In Franta, o astfel de prevedere a fost considerata incompatibila cu principiul potrivit caruia poporul decide, prin reprezentantii sai, cum se conduce tara, si nu o mina de oameni numiti.
In SUA, controlul reciproc si echilibrul intre puteri face ca astfel de evenimente sa se produca rareori. Curtea Suprema este numita pe criterii politice, dar judecatorii au mandat pe viata, astfel incit de multe ori presedintele ales are alte orientari politice decit majoritatea judecatorilor. Insa Curtea Suprema nu-si poate permite sa obstructioneze prea mult activitatea legislativa prin exceptii de neconstitutionalitate, intrucit presedintele are o arma redutabila impotriva ei: poate numi mai multi judecatori ca sa contrabalanseze trendul Curtii (nu exista vreun act normativ care sa limiteze numarul judecatorilor Curtii Supreme). Nici presedintele la rindul lui nu poate abuza de aceasta prerogativa, intrucit are nevoie de acceptul Senatului in acest sens samd…
August 30th, 2008 at 9:15 pm
Atributiile Curtii Constitutionale, in prima varianta a Constitutiei ,erau mai rationale. Hotararile CCR puteau fi cenzurate de Parlament cu 2/3 din numarul parlamentarilor. Din varianta ultima, aceasta prevedere a fost scoasa, asa incat orice hotarare a CCR, oricat de aberanta ar fi, este executorie. Ca sa vedeti pana unde s-a mers, cititi art.147.2, care stabileste ca Parlamentul este obligat sa puna de acord prevederile legii contestate, inainte de promulgare, NU cu litera si spiritul Constitutiei, ci cu…decizia CCR! Ceea ce este o aberatie, pentru ca, logic vorbind, aceasta prevedere da Curtii dreptul de-a legifera, din moment ce obliga Parlamentul sa se conformeze deciziei ei. Asa se explica hotararile socante pe care CCR le-a luat in ultimii ani. De aceea eu ma gandesc ca ar fi mai bine ca CSM, CCR, Curtea de Conturi, Avocatul Poporului - institutie parazitara si complet inutila, de oarece numai de interesele poporului nu se ocupa -, precum si conducerile tuturor instantelor de judecata si ale parchetelor, SA FIE ALESE, asa cum sunt alesi parlamentarii, presedintii consiliilor judetene, primarii etc. Abia dupa aceasta operatiune autoritatea judecatoreasca devine putere in stat, la fel de legitima ca si legislativul si executivul rezultat tot din alegeri. In acest caz puterea politica n-ar mai avea nici un cuvant de spus in organizarea si functionarea justitiei, decat pe baza principiului controlului reciproc dintre puteri, care, in concret, consta in faptul ca executivul, cand constata ca ceva nu este in regula cu sistemul judiciar, propune legislativului modificarile corespunzatore in legea de organizare si functionare a puterii judecatoresti, Parlamentul analizeaza propunerea si o aproba sau nu. Daca propunerea devine lege, justitia se conformeaza. La randul ei Justitia obliga Parlamentul si Executivul sa respecte legea.Etc. Va fi greu sa se ajunga aici, dar ar reprezenta o adevarata revolutie in sistemul inchis si putred al justitiei romane, pentru ca ar raspunde si judecatorii, chiar si odata la 4 ani, de neghiobiile pe care fac.
August 31st, 2008 at 11:19 pm
Da, uitasem de aceasta modificare!
La CSM, din cite stiu, judecatorii si procurorii isi aleg reprezentantii, si uite ce “personalitati” ajung sa tina in miini friiele justitiei. Cred ca sint putini judecatori in sistem ca Cristi Danilet, de exeplu, care are curajul sa spuna lucrurilor pe nume si sa lupte pentru reformarea sistemului. In teorie, adica pe hirtie, sistemul judiciar arata destul de bine, dar trebuie sa treci de mentalitatile retrograde ca sa poti razbate si aplica principiile normalitatii. Aceste principii trebuie reafirmate in continuu, daca vrem ca “perioada de tranzitie” sa fie cit mai scurta. Cine stie, poate mai asculta cineva
September 1st, 2008 at 4:19 pm
Numai prin alegerea organismelor de conducere din sistem, de catre electorat, justitia se va reforma, deoarece nu va mai fi la cheremul Senatului, care confirma-aproba alegerea CSM, nici la mana Presedintelui, care numeste pe judecatori si procurori…Actualul sistem de alegere a CSM seamana izbitor cu modalitatea de alegere a UNCAP(Uniunea Nationala a Cooperativelor de Productie) de odinioara, care, si ea era aleasa doar de membrii cooperatori si validata de comisia agricola a CC. In plus, e absurd ca 5-6000 de judecatori si procurori sa aleaga pe cea de a 3-a putere in stat. De aceea, spun eu, CSM etc, ar trebui alese de electorat, singurul care poate pune puterea judecatoreasca pe picior de egalitate cu celelalte puteri.
Nici pe hartie sistemul judiciar nu arata bine…legile de organizare sunt de asa fel facute, incat pescuitorii in ape tulburi sa triumfe, iar subiectivismul judecatorului si procurorului sa aiba camp larg de desfasurare, si nici o raspundere.
NB. M-as bucura daca d-l Cristi Danilet ar participa, ca profesionsit ce este, la discutiile acestea.
September 1st, 2008 at 6:45 pm
Multumesc de invitatie. Vi se va parea ilar poate, dar sa stiti ca avem cel mai democratic sistem de ales spuma magistraturii in CSM: judecatorii de la acelasi grad de instante se aduna la nivelul Curtilor si isi aleg cate un reprezentant. Apoi cei 15 se intreg in an doilea tur, trecand prin cenzura colegilor din intreaga tara. Dar, cum se intampla cand dai puterea alegerii la cei multi si nepregatiti, a iesit CSM-ul pe care il vedem cu totii:fie oameni cu puternice legaturi politice de-a lungul vremii, fie sefi de instante. Magistratii nu au antrenament democratic, asta e cruda realitate. Multi nu stiu sa faca/zica nimic in afara salii de judecata, nu au viziune asupra realitatii din afara globului de sticla opaca, nu au spirit civic si nici simt managerial. Ca urmare, sunt usor de condus (manipulat). Dupa mine, desi avem legi care ne garanteaza chiar prea tareindependenta (din moment ce suntem neresponsabili in fata nimanui), suntem puternic dependenti dpdv al mentalitatii.
Ceea ce nu s-a inteles cand tatuca a conceput Constitutia, este ca CSM nu tr sa reprezinte magistratii, ci societatea: el nu tr sa fie un scut pentru magistrati, ci o pavaza pentru cetateni contra abuzurilor magistratilor
September 2nd, 2008 at 9:51 pm
Va salut, domnule Danilet. Sunteti judecator, nu? M-ar bucura sa pot face schimb de opinii cu un magistrat necomplexat si neobligat decat fata de profesiune. Eu sunt profesor “de romana”, doctor in litere, cu ceva carti publicate, intre care si una intitulata SUPREMATIA POLITICII ASUPRA CONSTITUTIEI. De aceea va dau dreptate cu privire la mentalitatea magistratilor, la lipsa lor de verticalitate, de respect si mandrie pentru nobila meserie de impartitor al dreptatii, dar nu subscriu parerii ca CSM ar trebui sa reprezinte societatea. In fata cui s-o reprezinte? Eu cred ca Parlamentul este prin definitie reprezentantul societatii, al poporului, ca sa folosesc un termen ultra-uzat. Guvernul duce la indeplinire programele aprobate de Parlament si propune legi sau corectii legislative. CSM ar trebui sa reprezinte cea de a 3-a putere, dar ca sa fie egala cu celelalte doua, trebuie sa primeasca puterea de la aceeasi sursa - electoratul! Cata vreme CSM este ales de 5-6 mii de judecatori si procurori, el nu-i va reprezenta de cat pe acestia, nu va avea legitimitatea Parlamentului sau Executivului(ales indirect), iar garantia pe care el o clameaza pentru independenta magistratului e o simpla vorba pe hartie. De aceea, pentru ca “autoritatea judecatoreasca” sa devina PUTERE responsabila in stat, structurile ei, ca si ale celorlalte puteri, trebuie alese-realese periodic. Convingerea ca numai moartea il scoate pe judecator din fotoliu de magistrat il face pe acesta sa se creada de-asupra semenului sau, aproape intangibil si nemuritor. Ceea ce e grav si periculos.
Dar despre asta, data viitoare.
September 8th, 2008 at 10:18 am
Am ramas singur.Pe nimeni nu mai intereseaza “garantiile” pe care Constitutia (nu) ni le asigura? Sau ca aceste garantii sunt luate in deradere de cei ce jura ca le respecta?
September 8th, 2008 at 11:14 pm
Merita reflectat la ceea ce spuneti. Eu am incercat sa demonstrez ca alta e situatia in prezent http://cristidanilet.wordpress.com/2007/03/01/care-e-prima-putere-in-stat/
In orice caz, democratia nu face decat ca un vulg in necunostinta de cauza si usor de cumparat sa ridice in posturi cheie oportunisti de cariera. Mie, ca si beneficiar direct al legilor unui Parlament alcatuit din ingineri, laurati, doctori, mi se pare nu tocmai firesc ca acele persoane sa ajunga acolo fara a le fi testate sau fara a absolvi niste cursuri macar dupa alegeri de drept constitutional,proceduri parlamentare si chiat contencios adminsitrativ. Va stau la dispozitie pt un dialog privat pe cristivdan@yahoo.com si va sugerez sa cititi si http://www.sojust.ro
September 10th, 2008 at 3:53 pm
un link interseant
http://www.ro-reality.com/index.php?option=com_content&view=article&id=54:editorial003&catid=1:editor