Un principiu constituţional fundamental: egalitatea în faţa legii
Articolul 16 din Constituţia României prevede, sub titlul „Egalitatea în drepturi”, că „(1) Cetatenii sunt egali în fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.” şi că „(2) Nimeni nu este mai presus de lege.”
În practică, măsura cu care se împarte justiţia celor ce ajung să afle pe propria piele ce înseamnă „aplicarea legii” diferă de la un „client” la altul, de la un judecător la altul şamd. Adică, mai pe româneşte, unul care a furat găini este condamnat la minim 3-4 ani de închisoare cu executare, auzind, din scurta mea experienţă de avocat, şi de cazuri cu 6-7 ani pentru câteva găini furate de un sărman într-un sat la marginea Iaşului. Iar unul care a furat milioane (de euro) este condamnat la mult mai puţin… Raportat la prejudiciul cauzat, discrepanţa este imensă mai ales în cazul notoriu al lui Gabriel Bivolaru, condamnat la 5 ani de închisoare cu executare, fiind liberat condiţionat după 3 ani… Multe alte persoane influente au „împărtăşit” aceeaşi soartă, sau chiar mai bună; este notoriu cazul altui deputat care, după ce ucide un copil pe trotuar, fuge de la locul accidentului, „se predă” după cîteva ore, constatându-se că avea o alcoolemie peste limita legală, şi „scapă” cu doi ani de închisoare cu suspendare zicând că alcoolemia se datora… merelor prea multe mâncate. Trei ani cu suspendare primeşte şi soţia senatorului PSD Adrian Păunescu după ce omoară trei persoane într-un accident rutier în care se hazardase într-o depăşire la volanul unei maşini de teren.
Aici puteţi citi un caz recent, nu la fel de celebru, dar foarte actual, în care un hoţ de lemne este pus faţă în faţă cu fostul director juridic al CFR din punct de vedere al condamnării primite. Articolul este neutru, dar comentariile arată cum este văzută justiţia cu ochii publicului.
Ce s-ar putea face?
1. Transformarea precedentului în normă. Nu numai pentru deciziile Înaltei Curţi de uniformizare a practicii, ci pentru orice hotărâre a unei instanţe judecătoreşti cu grad superior. E posibil ca o astfel de măsură să îngreuneze, într-o primă fază, activitatea instanţelor, dar e sigur că va determina o profesionalizare a specialiştilor în domeniu, aceştia trebuind să facă cercetări temeinice înainte de a intra într-un proces, sau chiar la curs. Avocatura va deveni apanajul celor cu adevărat muncitori, iar profesorii nu vor putea reintra şi anul următor cu cursul lor prăfuit de 30 de ani pe care îl dictează acum unor viitori, în mare parte, şomeri. E posibil ca o astfel de măsură să ridice costul accesului la justiţie, pentru că un adevărat specialist se plăteşte corect, iar necesarul de cercetare care trebuie făcută înainte de a intra în proces nu este la îndemâna oricărui justiţiabil. Ştim însă cu toţii că în ziua de azi numai cei ce îşi permit să plătească cei mai influenţi avocaţi sau cei ce sunt, ei înşişi, foarte influenţi, beneficiază de pedepse reduse. Mâine, cu un astfel de sistem, ori hoţul de găini va beneficia de pedeapsa redusă a deputatului, ori deputatul se va alege cu o pedeapsă proporţională cu prejudiciul cauzat, dacă se va lua în considerare fapta găinarului. Astfel, va exista o presiune pe întreg sistemul, care va fi astfel obligat să se plieze pe norme mult mai stricte.
2. O condiţie esenţială pentru asigurarea egalităţii în faţa legii este punerea în mod gratuit la dispoziţia publicului, într-o modalitate uşor accesibilă şi intuitivă, a intrumentelor care permit căutarea şi consultarea resurselor juridice publice: legi, jurisprudenţă, ghiduri elaborate de instanţe şamd. Astăzi, aşa ceva nu există. Monitorul Oficial costă o mică avere pentru bugetul justiţiabilului de rând, iar portalul de pe situl de Internet al Ministerului Justiţiei nu oferă nici măcar funcţii de căutare esenţiale. Nu înţeleg de ce un serviciu public, o regie autonomă, percepe un astfel de tarif exorbitant pentru „comerţul” cu o informaţie gratuită, publică, neprotejată de niciun drept de autor. Cît despre portalul MJ, acesta a fost realizat de Indaco, o firmă care furnizează ea însăşi un serviciu comercial similar, deci, în opinia mea, acolo a fost un conflict clar de interese. Merită şi justiţiabilul român un serviciu public de calitate în domeniul informaţiilor juridice brute. Pentru cine vrea să se inspire, există exemplul francez şi exemplul european. Pentru că de plătit, oricum îl plăteşte.